Numele meu este Anton / mic turneu

Numele meu este Anton / mic turneu

miercuri, 18 apr. `18

Numele meu este Anton / mic turneu

Geo Dinescu și al ei Anton pleacă în lună aprilie într-un mic turneu. Poposesc la Brașov și Timișoara, în penitenciar și librării. Astfel, pe 18 aprilie, cititorii brașoveni se pot întâlni cu actrița-scriitoare Geo Dinescu la Cărturești Brașov, începând cu ora 18:30. Alături de ea, vor fi T.O.Bobe, scriitor și Dan Pleșa, director al Editurii Vellant.

Micul turneu se continuă la Timișoara unde pe 20 aprilie, editorul împreună cu autorul vor face un prim popas la Penitenciarul Timișoara. Clubul de lectură coordonat de Patricia Lidia va avea ca subiect cartea de debut a autoarei, Numele meu este Anton.

La ora 18:30, publicul larg este invitat la librăria La Două Bufnițe pentru o lansare de carte la care se alătură Sorin Ciutacu - lector universitar doctor la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie.

La șase ani, Anton strânge bani ca să-și cumpere un frățior. Iubește cărăbușii, dar le rupe aripile. Are secrete cu mama lui și crede că e cel mai frumos din clasă. La șaisprezece ani, nu mai are nevoie de nimeni. Oamenii pe care îi iubește încep să moară. La treizeci, se logodește, deși simte că e capăt de linie. Detestă pianul, deși e un compozitor faimos. La patruzeci, se află în plin dezastru.

În acest roman de debut, suntem martorii unei vieți pe fast forward, în care narcisismul, căutarea iubirii, pierderea, vinovăția și acceptarea de sine alcătuiesc un domino infernal. Geo Dinescu scrie #brut, #autentic și #emoționant.

,,Cine e Anton? Un bărbat cerut în căsătorie de prietena lui. Un copil căruia îi place mirosul pământului ud. Un bătrân care, cu ochii închiși, încearcă să-și țină respirația până la tufele de trandafiri. Un adolescent care ezită să închidă ochii bunicii moarte, de teamă ca ea să nu-l părăsească definitiv. Anton e o viață, așa cum se presupune că o să ne treacă fiecăruia prin fața ochilor, în ultima clipă a ei, o viață reconstruită într-una dintre cele mai inteligente, mai bizare, în sensul bun al cuvântului, și mai sensibile cărți din câte am citit vreodată.”
T.O. Bobe