Ce forță primordială în Casa patrimii, ce splendoare a vieții impetuoase care strigă prin fiecare cuvânt.” Carlos Drummond de Andrade

Rămasă orfană de mamă la naștere, Marta este crescută de fosta ei doică și de tatăl ei. Jerônimo, tânărul pretendent al protagonistei, este marea șansă a fetei de a evada de sub tutela apăsătoare a părintelui, un bărbat extrem de pătimaș care este atras în mod incestuos de fiica sa. De-a lungul poveștii cu puternice tente psihologice și erotice, Nélida Piñon conturează, cu o desăvârșită finețe a observației, personalitatea Martei, explorându-i conflictele lăuntrice, frustrările și pasiunile într-un joc ficțional care apropie cititorul de personaje.

Povestea inițierii erotice a unei tinere femei, Casa patimii este un roman despre dorință, un splendid poem despre așteptarea iubirii, dar și o alegorie a creației –tema predilectă a marii autoare braziliene– , în care limbajul se transformă într-o experiență senzuală.

Socotită printre cei mai mari scriitori sud-americani, Nélida Piñon s-a născut în 1937, la Rio de Janeiro, într-o familie de imigranți spanioli. De-a lungul vieții a lucrat ca redactor la diverse publicații și a predat la universități prestigioase, în anul 1970 înființând un program de scriere creativă la Universitatea Federală din Rio de Janeiro.

A debutat ca prozatoare în 1961, cu romanul Guia-mapa de Gabriel Arcanjo. Considerat cea mai importantă scriere a sa, romanul semiautobiografic A república dos sonhos (1984) este saga unei familii galiciene naturalizate în Brazilia, în care face proba ingeniozității stilistice și narative inegalabile. Însă imensa popularitate de care s-a bucurat s-a datorat romanelor erotice Casa patimii (A casa da paixão,1972), A força do destino (1977) și Vozes do deserto (2004) (Vocile deșertului, Vellant, 2023).

În perioada 1996–1997 a condus Academia Braziliană de Litere, fiind prima președintă a acesteia. Opera sa vastă, compusă din romane, proză scurtă, eseistică și volume de memorii, a fost tradusă în peste 30 de țări și a fost distinsă cu numeroase premii literare prestigioase. În 2005 i-a fost decernat Premiul Principe de Asturias pentru literatură și a fost dublă laureată a Premiului Jabuti, cea mai înaltă recunoaștere literară braziliană.

A murit pe 17 decembrie 2022, la Lisabona.

Recenzii pentru „Casa patimii”