joi, 21 mar. `19

Vrăjitoria poveștii*

Doamne! Când îi vinzi o carte cuiva, nu-i vinzi doar douăsprezece uncii de hârtie, cerneală de tipar și clei – îi vinzi o viață întreagă. Iubire și prietenie, umor și corăbii plutind pe mare în noapte – ai tot cerul și pământul într-o carte, o carte adevărată vreau să spun. –– Christopher Morley, Parnassus on Wheels

Viața omului este atât de strâns înfășurată în povești, încât ne-am desensibilizat complet față de strania lor putere vrăjitorească. Așadar, ca să începem această călătorie, trebuie să smulgem lustrul de familiaritate care ne împiedică să remarcăm ciudățenia unei povești. Nu trebuie decât să deschidem o carte de povești, aproape orice carte de povești, și să fim atenți la efectul pe care-l are asupra noastră. Uite cartea lui Nathaniel Pilbrick, In the Heart of the Sea („În inima mării“). Nu-i o operă de ficțiune, dar e tot o carte de povești, și încă una minunată. Philbrick făurește o poveste captivantă despre catastrofa reală care l-a inspirat pe Herman Melville să scrie Moby Dick: scufundarea balenierei Essex în urma atacului furios al unui cașalot enorm.

Înainte să vă ofer o frântură din In the Heart of the Sea, ca să vă faceți o idee, aș vrea să vă pregătiți sufletește, oțelindu-vă nervii.

* Sintagma provine din cartea How to Tell Stories to Children (Boston: Houghton Mifflin, 1905, p. 8) – „Cum să le spunem copiilor povești“, autoare Sara Cone Bryant.

Citește mai departe >> https://vellant.ro/carte/animalul-povestitor-258258575