marți, 25 iun. `19

Capitolul 1

Am trăit multe vieți în interiorul acestui corp. Am trăit multe vieți înainte să mă pună în acest corp. Voi trăi multe vieți înainte să mă scoată din el.

Noi

Prima dată când mama noastră a venit după noi, am țipat. Eram trei și ea era un șarpe încolăcit pe gresia din baie, așteptând. Dar noi petrecuserăm ultimii câțiva ani crezând în trupul nostru – cre‑ zând că mama noastră era o persoană diferită, o ființă umană slabă cu pomeți fardați și ochelari cu lentile groase. Așa că am țipat. Granițele nu sunt așa de clare când ești nou. A fost o vreme înainte ca noi să avem un trup, o vreme când acesta încă se construia pe sine celulă cu celulă în interiorul acelei femei, producând meticulos organe și creând sisteme. Obișnuiam să intrăm și să ieșim pentru a vedea cum e fătul, fluierând prin apa în care acesta plutea și armonizându‑ne cu cântecele pe care le cânta femeia cea slabă, imnuri catolice învățate de la membrii familiei ei, ale căror trupuri odihneau sub formă de cenușă în pereții catedralei din Kuala Lumpur. Ne amuza să denaturăm ritmul incantato‑ riu al muzicii, să‑l răsucim în jurul fetusului până

10 Akwaeke Emezi când lovea bucuros cu picioarele în pântec.

Continuă să citești Apă dulce (traducere de Cristian Fulaș):

https://vellant.ro/carte/apa-dulce-339421008