Capitolul 1 Limbajul
Limbajul nu a fost studiat cu destulă atenție în filosofia tradițională. S-a considerat de la sine înțeles că rostul cuvintelor este să exprime „idei“ și, de asemenea, că, în general, „ideilor“ le corespund „obiecte“, care sunt ceea ce „înseamnă“ cuvintele. S-a crezut că, prin intermediul limbajului, am putea să avem de-a face direct cu ceea ce acesta „înseamnă“ și că nu este nevoie să analizăm cu indiferent câtă atenție niciuna dintre cele două proprietăți presupuse ale cuvintelor, și anume funcția de „a exprima“ idei și aceea de a conține „semnificația“ lucrurilor. Adeseori, când filosofii intenționau să se refere la obiectele semnificate de cuvinte au comis eroarea de a presupune, mai mult sau mai puțin inconștient, că un cuvânt este o unică entitate și nu, așa cum este în realitate, o mulțime de evenimente mai mult sau mai puțin asemănătoare. Absența unei discuții explicite despre limbaj a fost una dintre cauzele unei mari părți din ceea ce este rău în filosofia tradițională. Eu, unul, cred că „semnificația“ poate fi înțeleasă dacă tratăm limbajul ca pe o deprindere corporală, însușită exact așa cum învățăm să jucăm fotbal ori să mergem pe bicicletă. După mine, singurul mod satisfăcător de abordare a limbajului este să îl tratăm astfel, așa cum o face doctorul Watson.* Într-adevăr, aș privi teoria limbajului ca pe unul dintre argumentele cele mai solide în favoarea behaviorismului.
* John B. [Broadus] Watson (1878–1958), fondatorul psihologiei behavioriste (n.t.)
Citește mai departe >> https://vellant.ro/carte/teoria-cunoasterii-scrieri-esentiale-vol-2-266848474
Cuprins
Partea I. Filosoful limbajului 7
Partea a II‑a. Logicianul și filosoful matematicii 61
Partea a III‑a. Epistemologul 167
Partea a IV‑a. Istoricul filosofiei 195
Partea a V‑a. Filosoful domeniului economic 269
Partea a VI‑a. Filosoful și comentatorul științei 319